Măriri de salarii într-o perioadă de recesiune, cu o problemă a şomajului tot mai accentuată!

Mi-am propus impactul șomajului asupra societății, văzând-o ca pe o problemă socială destul de comună în contextul crizei economice. Rata șomajului constituie la fel de bine și un factor determinant al creșterii economice al unei societăți cu atât mai mult cu cât teoretic, o societate este mai dezvoltată, atunci când raportat la rata șomajului, foarte puțini nu vor avea loc de muncă. Așadar, vorbim de o problemă socială comună tuturor societăților, care pe de o parte poate fi văzută ca pe un stimulent în vederea dezvoltării personale mai ales prin politicile statelor de reintegrare a acestora pe piața muncii, dar și pe o problemă în contextul în care lipsa locului de muncă constituie o adevărată problemă în menținerea propriului trai și mai ales în în întemeierea unei familii și oferirea membrilor acesteia un trai decent. Neintrând în probleme de ordin economic, doresc să precizez, ca și factor economic, faptul că rata șomajului constituie în același timp și un factor decident în nivelul veniturilor personale, în sensul că, veniturile vor fi mai mici cu cât rata șomajului va fi mai mică, și invers. Împortant este să analizăm problema în sine și mai puțin efectele acesteia, pentru a putea enunța adevărate soluții. În acest fel vom aborda problema șomajului ca și fenomen social mai mult dinntr-o perspectivă empirică și obiectivă în același timp. Deci, pe analiza cât mai exactă a problemei șomajului, îmi voi apleca atenția asupra României în analiza pe care o voi efectua.

Vorbim așadar de șomaj ca o problemă socială și aș adăuga și politică în același timp. Socială pentru că este întradevăr o problemă ce afectează atât pe individ ca și membru al societății cât și societatea în procesul ei de dezvoltare. Acestea fiind precizate, ce înseamnă mai exact, sau prin ce se caracterizează această problemă. Ca și definire, șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, un excedent al ofertei față de cererea de muncă. O definiție pe căt de simplă pe atât de elocventă. Mai putem defini șomajul drept totalitatea indivizilor care, deși apți de muncă nu se pot încadra pe piața muncii. Am specificat cei apți de muncă, deoarece, cei invalizi sau cei care urmează cursuri atât preuniversitare cât și universitate nu pot fi introduși în aceeași categorie. De menționat este faptul că vârsta celor activi, a șomerilor, este cuprinsă între 26 si 65 de ani ( în funcție de domeniul în care activează și care reglementează vârsta de pensionare).
Natura problemei este însuși lipsa ocupației pe de o parte, și lipsa veniturilor pe de altă parte, fapt ce conduce în majoritatea cazurilor la încălcarea legii și o creștere a infracționalității. Așadar, șomajul nu este numai o problemă socială cât și o problemă cauzatoare a unor fenomene care pot duce la disfuncții în cadrul societății. Desigur putem privi șomajul ca și pe o lipsă de pregătire a pretendenților la ocuparea unui loc de muncă. Însă principala natură a problemei șomajului, cel puțin în România, țară pe care am ales-o ca și studiu de caz, este formată din mai multe elemente indirecte, cum ar fi : birocrația, evaziunea fiscală din care reies statistici eronate, subdezvoltarea economică, numărul mare de absolvenți la nivel anual, infrastructura precară care nu favorizează mediul de afaceri, corupția și politizarea, și lista poate continua. Am enumerat doar cei mai importanți factori ai naturii șomajului. Conform legii din România, datată din anul 1992, se numește șomer, persoana care nu își găsește loc de muncă în domeniul în care a studiat. Vorbim așadar de o prevedere invechită care trebuie așadar revizuită în conformitate cu legislația europeană, la care începem să ne raportăm din ce în ce mai mult.

În contextul actual, putem pune aproape orice problemă social politică pe seama crizei economice. Întradevăr putem vorbi de criza economică ca și fundament actual în România, dar nu putem pune totul pe seama acesteia, deoarece de-a lungul timpului putem găsi numeroase cauze, care odată cu curza economică s-a amplificat. Deci putem distinge ca și cauze principale ale șomajului următoarele :
- Subdezvoltarea economică, sau creșterea foarte lentă a acesteia, care nu oferă cadrul specific dezvoltării personale prin afirmarea valorilor învățate și asumate în timpul formării profesionale.
- Competiția de pe piața muncii. În contextul în care din ce în ce mai mulți tineri ies anual de pe băncile universităților, atât ca și licențiați cât și ca masteranzi și doctoranzi, insuficiența locurilor de muncă ridică o problemă serioasă care îi plasează pe majoritatea dintre aceștia în zona neactivă a pieței de muncă, fiind totuși apți de muncă și în același timp bine pregătiți.
- Inexistența investitorilor datorată de infrastructura precară. Mergând pe principiul unei minime investiții cu un profit maxim obținut, nici un investitor nu va investi într-o regiune unde va trebui să investească doar de dragul de a crea locuri de muncă.
- Programele de integrare a șomerilor slab mediatizate. Informarea cetățenilor nu are loc în timp real, iar majoritatea somerilor pierd oportunități reale de ocupare a forței de muncă. Apare în acest context problema politizării, sau a acordării posturilor de muncă, pe culoare politică.

După cum spuneam, putem găsi și explica mult mai mulți factori ai existenței șomajului, însă existând riscul să mă abat de la subiect. Deci putem concluziona că aceștia sunt factorii actuali, reali cu care se confruntă autoritățile statului Român în ceea ce privește problematica șomajului.

Desigur, statul are un cuvânt mare de spus în ceea ce privește elaborarea politicilor care să aducă rezolvare la această problemă. În acest sens distingem două tipuri de politici duse de acesta în acest sens, și anume o politică activă și una pasivă.
Politica pasivă este legată mai mult de ajutorul pe care îl primesc șomerii din partea statului, în România cunoscută ca și indemnizație de somaj. În acest fel însă se măresc cheltuielile statului, deci deficitul bugetar și datoria publică, fapt ce constituie o sursă inflaționistă destul de puternică, având în vedere că deficitul bugetar se acoperă sporind de regulă oferta de bani, măsură cu efect inflaționist direct. Al doilea tip de politică, și anume politica activă se referă la intervenționismul statului pe piața forței de muncă. Astfel la nivelul României distingem trei mari politici de combatere a șomajului, și anume :
- Efortul depus de autorităile statului de a media relația dintre angajat și angajator. În acest caz avem ca exemplu buna funcționare a Biroului pentru Ocuparea Forței de muncă
- Cursurile de respecializare oferite gratuit de stat în ideea că se vor ocupa celelalte domenii vacante.
- Intervenționismul statului prin crearea locurilor de muncă în domenii de producție, sau prin acordarea de subvenții micilor întreprinzatori, ca mai apoi aceștia să își dezvolte afacerile, și ca măsură concretă a acestui lucru să facă angajări.
Dat fiind faptul că aceste programe operaționale dacă le putem spune așa funcționează, acestea nu și-au atins încă scopul scontat, numărul șomerilor fiint încă la fel de mare. În momentul actual conform ultimelor statistici rata șomajului atinge un procent de 7,3% din cei activi.

Vorbind concret, măsurile anti șomaj prezentate mai sus nu au tocmai efectul scontat. Putem identifica o serie de factori, însă ar fi mai important să îmi centrez atenția în găsirea unei soluții viabile în ceea ce privește nu numai decât eliminarea problemei, ci mai degrabă ameliorarea acesteia în cadrul societății. După cum precizam, grupul țintă îl reprezintă persoanele apte de muncă, care nu si-au gasit un loc de muncă. Pentru găsirea unei soluții optime trebuie să ne referim atât la cauzele individuale cât și la cele colective, care stau la baza problemei. Printre cauzele individuale, putem evidenția pe de o parte atât competitivitatea, iar pe de altă parte slaba pregătire, în funcție la ce ne raportăm. Cauzele colective ale problemei, pe care ne vom concentra mai mult atenția sunt constituite de însuți factorii instituționali meniți să dea o soluție problemei.
Instituțiile statului, menite să coaguleze resursele și să ofere un cadru optim al rezolvării problemei nu își fac întocmai simțită prezența dacă e sa ne raportăm la numărul mare de șomeri la momentul actual. O altă problemă demnă de menționat este faptul că statisticile nu sunt tocmai elocvente, deoarece acestea prezintă ca număr de șomeri doar pe cei care primesc din partea statului indemnizația de șomaj, deci numărul șomerilor este unul cu mult mai mare, și în același timp mai îngrijorător dect ne-am fi așteptat
Un asemenea program operațional, cum este cel de recalificare, este unul binevenit din punctul de vedere al scopurilor, obiectivelor și intervențiilor propuse în proiectul propus de Parlamentul României. Dar după cum știm, practica nu se econfundă cu realitatea, iar în acest sens ar fi binevenite o serie de modificări, nu la nivel juridic ci la nivel de percepție și aplicare. Marea problemă a unui astfel de program o constituie modul de informare, sau mai precis viteza cu care informația ajunge la cel vizat de program, și felu cum acesta este îndrumat să o fructifice. Așadar putem vorbi de două nivele care trebuie schimbate pentru o mai bună funcționare, și anume, felul cum circulă informația și felul cum este aceasta percepută.

Vorbind de exemplul de mai sus legat de recalificarea în domeniul muncii, putem atrage atenția asupra unui lucru, și anume acela al nerespectării unui drept fundamental, dreptul la liberă alegere, în contextul în care, pentru a obține un loc de muncă ești nevoit să prestezi o muncă pe care nu vrei sa o prestezi pentru ați câștiga existența. Dar putem vedea acest lucru, atât ca pe o nerespectare a drepturilor, cât ca și pe un lucru esențialmente necesar. Consider că în acest caz, și anume acela al câștigării existenței putem vorbi de încălcare a valorilor profesionale datorate nu atât de intervenția statului, cât de contextul economic. Vorbind de contextul actual, rațiunile economice vor întrece fără dar și poate convingerile morale și profesionale

Am abordat așadar o temă de actualitate, o temă picantă când vine vorba de găsirea soluțiilor pentru rezolvarea problemelor. Deși foarte succint, am încercat să prezint câțiva factori favorizanți ai șomajului, câteva probleme operaționale, dar în același timp dând lucrării o tentă empirică și obiectivă în același timp. Vorbim de o somaj ca o problemă socială, în contextul în care Europa, ca și putere economică globală trece printr-un regres economic cu numeroase probleme și uneori fără soluții. Totuși nu trebuie să ignorăm faptul că somajul nu este o problemă de actualitate al statelor națiune și nici nu va deveni o problemă rezolvată datorită atât jocului politic, cât și inconstanței economiei globale.
Putem așadar transforma problema șomajului într-o dezbatere pe termen lung, dezbatere supusă atât opiniei publice cât și mai ales actorilor economic, și nu în ultimul rând guvernelor.